Singur împotriva nimănui.

De ce e cerul albastru şi ziua nu sunt stele.

Iulian Enache — Thu, 04 Mar 2010 16:17:18 +0000

Ia să vedem ce mai caută lumea pe Google (nu fi pămpălău, dă click pe poză să o vezi mare):

Buuun. Ete şi câte rezultate. Am dat titlul ăla intenţionat, să intru şi eu în rezultatele alea. Un retard în plus nu strică niciodată. Ce drăguţ! E chiar mişto să ai astfel de copii, chiar dacă trebuie să-i creşti legaţi de mâini, să nu-şi scoată ochii cu furculiţa. Până pe la 30 de ani măcar, zic.

PS: Poate ar trebui să vedeţi şi asta, că-s sigur că a mai scăpat unora. Spor la românit!

Ninge peste pământ. Oamenii stau în cale.

Iulian Enache — Tue, 09 Feb 2010 14:00:36 +0000

Afară e iarnă. Iarna e bună. Noi mergem pe străzi. Din nămetele de omăt nu se vede omul călare. Nămetele este pe trotuar. Noi mergem pe şosea. Maşinile ne claxonează. Maşinile nu ne claxonează, şoferii claxonează maşinile, care claxonează la noi. Omul românesc merge prin şanţurile înguste, făcute de paşii nefericiţilor care au ajuns acasă cu şoşonii fleaşcă. Nu are loc decât o persoană. Asta nu-l împiedică pe omul românesc să se oprească şi să stea acolo. E confuz; ce e cu neaua asta? De unde vine ea? De ce? Nimeni nu ştie de ce se opreşte acolo. Nici el, nici coloana de oameni din spate, care merg în şir indian ca furnicuţele, nici şoferii, nici câinii (şi ei fascinaţi de frumuseţea albă a străzilor odinioară familiare), nici măcar Dumnezeu. Care, deşi a făcut omul după chipul şi asemănarea sa, observă, totuşi, nişte deosebiri.

Omul românesc nu iese să dea zăpada din faţa blocului după ce a nins şi e pufoasă. El iese după ce e bătătorită bine, să se chinuie. Să dea cu cazmaua-n gheaţă şi să sară scântei. Nu se supără; aşa trebuie, pesemne, să fie.

Proton. Electron. Neutron. Cruton.

Am întâlnit și pedofili fericiți.

Iulian Enache — Sat, 16 Jan 2010 09:00:36 +0000

Și ca să continuăm, pentru că Enache este un tip tenace, să-l întrebăm pe ăla care a gândit posterul ăsta la ce s-a gândit el, așa, în momentul acela. Hai, că noi știm, spune tu

Nu, serios, care-i treaba? Adică n-ar trebui să se sesizeze din oficiu Poliția, Protecția Copilului, cineva? Păi o ardem PEDOBEAR prin București cu fear&loathing în halul ăsta?

Reclamă de criză.

Iulian Enache — Sat, 16 Jan 2010 08:51:48 +0000

Astăzi ne certăm cu creativii. Ăia din agenții, cu salarii mari și cu capul mare, dar mai mult os. De ce facem asta?

Dacă eram șeful ăluia care a făcut sloganul, îl puneam să scrie pe panoul ăla “Niciodată n-a fost mai simplu să fii prost” și să-l poarte de gât pe la Unirii. Cel mai simpatic mesaj pe care l-am văzut în timpurile astea groaznice. Asta ca să nu zic cretin, sfidător, arogant, slab și cretin. A, am zis cretin?

LAAA MUUUNCĂ, ORTODOCȘILOR!!!

Cotidianul.

Iulian Enache — Thu, 24 Dec 2009 12:27:25 +0000

Nu am să vorbesc despre închiderea Cotidianului. O face mult mai bine fosta echipă, ca de obicei, sub supravegherea lui Mihnea Măruță.

Mie nu îmi mai rămâne decât să le mulțumesc celor care m-au învățat meserie, care îmi sunt ca o familie și pe care am să-i numesc Cotidianul.

Parts.

Iulian Enache — Thu, 10 Dec 2009 21:04:23 +0000

I know what i should. I know what i’m not. I know what i might. But i don’t know who.

Un nescaun în nescaunul nescaunelor e nescaun.

Iulian Enache — Sun, 06 Dec 2009 12:51:36 +0000

Cum ar fi dacă lumea ar fi împărţită în scaune şi nescaune? Spre exemplu, dacă nescaunele ar creşte în nescaune, dacă ai bea nescaun, dacă ai merge la nescaun pentru ca nescaunul să-ţi dea un nescaun, dacă ţi-ai cumpăra de la nescăunărie un nescaun, un scaun, două nescaune şi un nescaun? Dacă nescaunul tău ar păţi un nescaun, şi ar trebui să-ţi donezi nescaunul pentru nescaunul care s-ar ocupa de nescaun?

Întreb.

PS: Daca face cineva gluma cu scaunul moale ia ban pe IP pentru o prestaţie slabă şi previzibilă.

Ce se mai întâmplă la Coti.

Iulian Enache — Wed, 25 Nov 2009 09:10:44 +0000

Puteți vedea (de fapt asculta) pe Reporter Virtual, la Tiberiu. Merită. Nu de alta, doar ca să vedeți cine vă (dez)informează în țara asta.

Io cu cine votez, hâc, astea.

Iulian Enache — Fri, 20 Nov 2009 13:02:25 +0000

Ca să nu mai rămâie repetent şi anul acesta… nu e bine. La început a fost Cuvântul… nu e bine. A, da: ca să nu mă mai întrebe toată lumea cu cine votez, povestesc. Să încep prin a menţiona că mie nu-mi place cearta, scandalul, vrajba, treburi d-astea. Şi atunci, că să nu fie nimeni bosumflat, am să votez cu TOŢI. De mai multe ori. Am să dau fiecăruia câte 7-8 ştampile, să aive. Să fie ei mulţumiţi. E bine?

Când?

Iulian Enache — Thu, 19 Nov 2009 15:11:31 +0000

Onoare. Loialitate. Curaj.

(Ahahahah, bă, auzi ce zice ăsta - zgomot de seminţe sparte, lălăială - bă, ăsta chiar crede, ahahahah)

Disciplină. Voinţă. Speranţă.

(Auleo, auzi bă, mamă ce handicapat, ahahahah)

Iertare. Generozitate. Iubire.

(Sunete din junglă, animale mugind şi zbierând, urlete şi înjurături)

Dedicare. Suflet. Sacrificiu.

(Râsete sălbatice, citate din cretini, argumente din Vadim)

Unde s-a întâmplat? Când am făcut asta? Când am lepădat tot ce ştiam despre valori, despre principii, despre lucrurile pe care le citeam în poveşti când eram copii? Unde am aruncat tot ce ştiam că este bun, în ideea că vom face bani, şi că ne vom cumpăra mai târziu tot ce vrem, orice trăsătură, orice principiu, orice bun moral? Când am devenit animalele lacome de astăzi, gata să lase pradă leului care le aleargă pe cel mai slab, ca să scape turma? Nu asta ne deosebea?