Nu, serios, care-i treaba? Adică n-ar trebui să se sesizeze din oficiu Poliția, Protecția Copilului, cineva? Păi o ardem PEDOBEAR prin București cu fear&loathing în halul ăsta?

Dacă eram șeful ăluia care a făcut sloganul, îl puneam să scrie pe panoul ăla “Niciodată n-a fost mai simplu să fii prost” și să-l poarte de gât pe la Unirii. Cel mai simpatic mesaj pe care l-am văzut în timpurile astea groaznice. Asta ca să nu zic cretin, sfidător, arogant, slab și cretin. A, am zis cretin?

LAAA MUUUNCĂ, ORTODOCȘILOR!!!

Mie nu îmi mai rămâne decât să le mulțumesc celor care m-au învățat meserie, care îmi sunt ca o familie și pe care am să-i numesc Cotidianul.

Întreb.

PS: Daca face cineva gluma cu scaunul moale ia ban pe IP pentru o prestaţie slabă şi previzibilă.

(Ahahahah, bă, auzi ce zice ăsta - zgomot de seminţe sparte, lălăială - bă, ăsta chiar crede, ahahahah)

Disciplină. Voinţă. Speranţă.

(Auleo, auzi bă, mamă ce handicapat, ahahahah)

Iertare. Generozitate. Iubire.

(Sunete din junglă, animale mugind şi zbierând, urlete şi înjurături)

Dedicare. Suflet. Sacrificiu.

(Râsete sălbatice, citate din cretini, argumente din Vadim)

Unde s-a întâmplat? Când am făcut asta? Când am lepădat tot ce ştiam despre valori, despre principii, despre lucrurile pe care le citeam în poveşti când eram copii? Unde am aruncat tot ce ştiam că este bun, în ideea că vom face bani, şi că ne vom cumpăra mai târziu tot ce vrem, orice trăsătură, orice principiu, orice bun moral? Când am devenit animalele lacome de astăzi, gata să lase pradă leului care le aleargă pe cel mai slab, ca să scape turma? Nu asta ne deosebea?

Cum ar trebui să fie statul: Mai mulți indivizi care lucrează în echipă pentru binele cetățenilor și al țării în care se află, cetățeni care i-au ales/numit și îi hrănesc pe ei și familiile lor și le oferă avantaje ca răsplată pentru munca depusă în folosul comunității.

Cum vede românul statul: Mai mulți indivizi care lucrează în echipă pentru răul cetățenilor și al țării în care se află, intenția lor fiind “să se umple de bani ei între ei și să batjocorească omul de rând care muncește, dar este flămând”. De cele mai multe ori această “gașcă” servește interese oculte care au interesul ca românilor să le meargă rău.

Cum este “statul” în România: Nu există stat. Trebuia să mă credeți pe cuvânt și să plecați la culcare mulțumiți că v-am lămurit și că sunteți mai deștepți datorită mie, o, Enache, fă copii cu mine, nu să puneți la îndoială cuvântul meu divin și să continuați să citiți că ia, poate își dă Enache cu tesla-n genunchi. În România există mai mulți indivizi care nu lucrează în nici o echipă și pe care nu îi interesează nici binele, nici răul țării. Fiecare trage pentru el complet separat de ceilalți și strict întru propășirea sa proprie și personală. Nu știe că va mânca bine doi-trei ani și după aia va lăsa copiilor săi o țară de căcat moștenire. Nu bate atât de departe. Nu-l interesează dacă românilor le merge bine, extraordinar de bine, rău, fantasmagoric de rău sau dacă mai există vreun român pe planetă. Îl doare în cur complet și inexorabil de industrie, de prețurile la mâncare, de consum, de inflație, de criză, de Dumnezeu, de Stephen Hawking, de Maria Tereza și de Incitatus, calul senator al lui Caligula. Ca să fixăm această informație, am să repet: pe indivizii care crezi tu că fac parte din stat ÎI DOARE-N CUR TOTAL de tine, de familia ta, de foamea ta, de șomajul tău, de bunica ta bolnavă și de gropile tale din străzi. Individul pe care îl vezi tu la televizor și-l lauzi că “le zice bine” sau îl înjuri că e bou nu face parte din nimic. Este doar un tip care se plimbă prin România și face bani. Nu știe strategii de guvernare, nu înțelege economie sau finanțe publice, habar n-are ce datorie externă are România și cu atât mai puțin cum ar trebui să ieșim din criză. Nu știe nu pentru că nu ar putea, ci pentru că nu vrea, n-are nici cea mai vagă intenție să facă ceva pentru țară și NU ÎL INTERESEAZĂ ABSOLUT DELOC CE EXISTĂ DINCOLO DE PIELEA LUI SPRE EXTERIOR. Tot ce flencăne la televizor e căutat pe Google cu juma’ de oră înainte. El nu vrea decât să treacă încă o zi obositoare și să se ducă să o ardă cu două curve de lux între cearșafurile lui din satin de 800 de euro bucata. Vrea doar să întindă mâna și să ia sume uriașe de bani atunci când nu-l vede nimeni.

Și mulțumită ție, omului românesc, planul îi merge de minune.

Sursa minunăţiei: Washington Times