Ninge peste pământ. Oamenii stau în cale.

Posted on February 9, 2010
Filed Under Oameni româneşti |

Afară e iarnă. Iarna e bună. Noi mergem pe străzi. Din nămetele de omăt nu se vede omul călare. Nămetele este pe trotuar. Noi mergem pe şosea. Maşinile ne claxonează. Maşinile nu ne claxonează, şoferii claxonează maşinile, care claxonează la noi. Omul românesc merge prin şanţurile înguste, făcute de paşii nefericiţilor care au ajuns acasă cu şoşonii fleaşcă. Nu are loc decât o persoană. Asta nu-l împiedică pe omul românesc să se oprească şi să stea acolo. E confuz; ce e cu neaua asta? De unde vine ea? De ce? Nimeni nu ştie de ce se opreşte acolo. Nici el, nici coloana de oameni din spate, care merg în şir indian ca furnicuţele, nici şoferii, nici câinii (şi ei fascinaţi de frumuseţea albă a străzilor odinioară familiare), nici măcar Dumnezeu. Care, deşi a făcut omul după chipul şi asemănarea sa, observă, totuşi, nişte deosebiri.

Omul românesc nu iese să dea zăpada din faţa blocului după ce a nins şi e pufoasă. El iese după ce e bătătorită bine, să se chinuie. Să dea cu cazmaua-n gheaţă şi să sară scântei. Nu se supără; aşa trebuie, pesemne, să fie.

Proton. Electron. Neutron. Cruton.

Comments

3 Responses to “Ninge peste pământ. Oamenii stau în cale.”

  1. nenea on February 16th, 2010 11:49

    da

  2. ni hao on February 16th, 2010 13:06

    foaie verde gatlegau
    iarna asta-i tambalau
    :O

  3. Var-ta on February 22nd, 2010 14:37

    eh, Varu’, da’ cumva ai primit o portie de zapada topita bine imbibata in roata unei masini ce trece in viteza pe largul bulevard in timp ce porti o conversatie civilizata la telefon? ce gust bun are zapada aia jegoasa! deliciu, nu alta! ;)

Leave a Reply